22 Feb 2016

Interviu: Diana Dodu – Open Education

/
Publicat de

Diana Dodu este Managing Partner al Open Education, companie care ofera cursuri de limbi straine, servicii de audit lingvistic si testari pentru companii/institutii, cursuri de pregatire pentru examenele internationale si servicii de traducere si audit. Cu peste 16 ani de experienta ca trainer, director de curs si manager de proiect si asumandu-si rolul de antreprenor de vreo 8 ani, Open Education a insemnat pentru ea transformarea unei pasiuni intr-un business de succes, si a mai insemnat proiecte complexe, perspective neasteptate, experiente inedite, cunoastere si autocunoastere.

 

Daca ar trebui sa va definiti business-ul intr-o singura fraza, cum ar suna aceasta?

M-am gandit mult la aceasta intrebare, intrucat este foarte greu sa comprimi existenta ta de 8 ani in business intr-o fraza. Totusi, voi incerca. Afacerea pe care o conduc inseamna pasiune pentru limbi straine, profunda intelegere a dorintelor oamenilor si coaching pentru depasirea barierelor mentale si a temerilor de a vorbi intr-o limba straina.

 

Cum v-a venit ideea de business? Puteti povesti pe scurt?

Ideea de business a venit firesc, intrucat lucrez in domeniul educatiei de la 22 de ani (am lucrat timp de 5 ani in diferite scoli publice si private ca profesor de limba romana/engleza). Contextul de business, insa, a fost complet nefiresc si absolut haotic: 2008, anul marii crize, despre care eu nu am avut habar, intrucat pe atunci nu obisnuiam sa citesc ziarele de business. Firma s-a nascut intr-o zi de vineri 13, moment in care mi-am spus: „Wow! Fie voi avea un ghinion fantastic, fie un noroc extraordinar!” Cum nu cred in superstitii, ci doar in munca, perseverenta si creativitate, m-am apucat de treaba imediat. La inceput a fost foarte greu. Nu aveam sediu, nu aveam angajati, nu aveam masina, nu aveam nimic. Doar 800 de dolari disponibili pentru „investitii”. Stateam pe canapeaua verde din living si, impreuna cu partenera mea de atunci, faceam planuri, dadeam telefoane si scriam emailuri.

Am tintit doar companii mari si nu am dat gres. Cunosteam foarte bine ce inseamna training in limbi straine si nu mi-a fost greu sa conving nume sonore din oil&gas, auto, banking sa lucreze cu noi. Primele contracte au venit dupa 3 luni, timp in care am simtit din plin ce inseamna sa te apropii de finalul resurselor tale financiare si sa nu intrevezi nici un proiect. Companiile erau rezervate in 2008 si fraza standard pe care o auzeam suna cam asa: „Momentan am amanat toate proiectele de training; asteptam sa vedem ce se intampla in economie.” Cu toate astea, nu m-am gandit niciodata sa renunt si sa ma intorc in scoala. A fost greu, dar am reusit. In prezent, cifra de afaceri se apropie de 300.000 euro, exclusiv din cursuri corporate, avem peste 100 de traineri activi pe proiecte curente, in Bucuresti si in tara, dezvoltam programe de cursuri unice in Romania si customizam orice nevoie lingvistica a clientului.

 

Care sunt in general resursele pe care va bizuiti?

Din punct de vedere uman, ma bizui foarte mult pe partenerii mei de business (2) si pe oamenii cu care lucrez.

Din punct de vedere material, aleg intotdeauna ce este mai bun pentru cursanti: echipamente, manuale, fise de lucru.

Iar ca resurse intrinseci oricarui business, ma gandesc imediat la energie, pasiune, entuziasm, determinare si incredere.

 

De unde energia si motivatia de a continua?

Ambele cred ca vin din pasiunea cu care lucrez in fiecare zi in acest business. Fac totul cu placere, muncesc serios, dar ma si distrez. Pe cana de pe biroul meu scrie: „Work less, play more, enjoy life.” Eu nu separ munca de viata personala, am incercat, dar in antreprenoriat este imposibil. Imi provocam mai mult stres. Asa ca am invatat sa imbin cele doua planuri cat mai bine si sa ma bucur de tot ceea ce fac.

 

Ce ar trebui sa stie neaparat un viitor antreprenor? Catre ce arii de cunoastere ar trebui sa se aplece?

Un antreprenor trebuie sa stie ca antreprenoriatul inseamna risc, curaj si daruire. Eu mi-am transformat pasiunea pentru limbi straine intr-un business. Asa ca sfatul meu pentru cei care vor sa isi deschida o afacere este sa-si defineasca intai de toate hobby-urile. Oamenii simt cand faci ceva cu placere si vin catre tine si afacerea ta.

 

Cu ce probleme va confruntati cel mai des? Care sunt obstacolele obisnuite?

La inceput, ne-am lovit de intrebarea: „De cat timp sunteti pe piata?”. Apoi provocarile unei piete atat de fragmentate s-au schimbat. Jucatorii din domeniu s-au rafinat, programele lingvistice au devenit din ce in ce mai complexe. Cu cat lucrezi mai mult cu companii multinationale de top, cu atat cerintele sunt mai sofisticate.

 

Care a fost cheia succesului in cazul dumneavoastra?

Am avut o „cheie” tridimensionala: pasiune, determinare si o foarte buna cunoastere a domeniului.

Cum va alegeti prioritatile de dezvoltare si strategie?

La inceput, habar nu am avut ce este aceea o strategie de dezvoltare sau un plan de business. Eu stiam un singur lucru: trebuie sa vand cursuri de limbi straine companiilor. Nici acum nu am rabdare sa fac planuri elaborate, sa primesc rapoarte detaliate sau sa fac obiective complicate. Am instinct de business, simt oportunitatea si stiu ce trebuie sa fac in acest domeniu. Ceea ce pun pe hartie este adesea o idee, care se dezvolta treptat. Firma s-a dezvoltat organic si constant.

 

Cum ati castigat primii clienti? Când au venit ei?

Primii clienti corporate au fost castigati prin cold calling, la 3 luni de la infiintarea companiei. Procesul era simplu: sunat, email, meeting, oferta, contract.

Nu aveam o baza de date. Nici nu stiam cum se face. Aveam liste cu companii la care ne propuneam sa sunam. Lucram foarte rudimentar. Dar aveam tenacitate si stiam domeniul foarte bine. Imi aduc aminte cum am castigat un contract mare cu o companie auto din tara. Nu aveam 2 ani de la infiintare, cand am obtinut un meeting cu HR si managementul companiei (american). Proiectul era de anvergura si de lunga durata. Competitia noastra – nume mari din domeniu. Ne lovisem pana atunci de mentalitatea ca, daca nu ai 100 de ani pe piata, nu stii sa faci nimic. Cu toate acestea, m-am dus plina de incredere la meeting. Intalnirea a durat 5 ore si cand unul dintre managerii americani mi-a spus: „I don’t care who you are, I just want to know what you can do for us”, am stiut ca pornisem cu dreptul si ca vechimea nu era o problema. Am castigat contractul!

 

Cum ati gasit primii angajati? Cine au fost ei? Ati avut probleme cu recrutarea/atragerea oamenilor potriviti?

Primii angajati au venit o data cu primele proiecte, adica dupa 3 luni, cand am inceput sa castigam proiecte corporate. Am avut nevoie de traineri pe care i-am recrutat destul de simplu: anunt, trimitere CV, etc. Am avut nevoie de traineri atat in Bucuresti, cat si in tara. Era destul de complicat atunci, inrucat social media, Skype nu erau foarte dezvoltate la noi si trebuia sa faci multe deplasari. Insa, oamenii erau mai seriosi. Ajungeau la interviu, isi respectau programarile, anuntau daca intarziau/nu veneau. Acum, din pacate, nu prea se mai intampla asa. Experientele de recrutare sunt din ce in ce mai amare.

 

Ce parere aveti despre legea Business Angels?

Nu o cunosc, dar promit sa ma informez.

 

Ce sfat/sugestie ati da cuiva care vrea/se gandeste sa inceapa un business propriu? Cum ar trebui sa se pregateasca pentru aceasta experienta?

Nimic nu te pregateste pentru a fi antreprenor. Povestile altora te inspira, intr-adevar, dar nu te reprezinta. You just learn by doing. Trebuie sa ai o doza de nebunie sa te arunci in necunoscut si in nesiguranta zilei de maine. Nu trebuie sa te gandesti ca, daca nu iti iese, te vei intoarce la un job. Singurul drum este doar INAINTE.

 

Regretati ceva? Ati fi putut face altfel sau mai bine? Ati facut greseli? Puteti da un exemplu?

I have no regrets. Da, probabil, sunt lucruri pe care le-as fi putut face mai bine, dar nu ma uit niciodata in trecut. Pentru ca businessul pe care il conduc astazi este suma tuturor esecurilor si succeselor pe care le-am avut. Este greu sa imi aduc aminte o greseala anume. Dar, daca ar fi sa o iau de la capat, as aprecia mai mult valoarea networkingului. Timp de 6 ani, businessul s-a bazat pe cold calling exclusiv. Ideea de a face business si prin networking a aparut tarziu.

 

Cum vedeti viitorul antreprenoriatului in Romania? Care este profilul antreprenorului roman in prezent? Ce face el bine? Ce ar putea sa imbunatateasca?

Antreprenoriatul romanesc nu va muri niciodata. Pentru ca spiritul inovator, indraznet nu are nici o sansa sa dispara. Caracteristica esentiala a antreprenorului roman este aceea ca nu deleaga. El stie cel mai bine cum se face un lucru (si, de obicei, le cam stie pe toate) si nu are suficienta incredere in ceilalti. Antreprenorul roman trebuie sa inteleaga ca este eficient sa lucreze LA afacere, nu IN afacere. De aceea, ideal ar fi sa delege cat mai mult, pentru a avea suficient timp sa gandeasca strategii de business, sa relationeze, sa conceapa directii noi de dezvoltare.
Ce face bine? Se adapteaza imediat situatiei si cerintelor.

 

Ce planuri de viitor aveti?

In afara cursurilor de limbi straine pentru segmentul corporate, intentionez sa ofer si cursuri in sistem open. De asemenea, voi continua sa dezvolt programe lingvistice unice in Romania si sa creez o ramura de „boutique language courses” – cursuri care se aplica doar clientului care le solicita.

Leave a Reply